ridicáta


ridicáta
s. f. art.

Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.

Look at other dictionaries:

  • ridicata — RIDICÁTA s.f. art. (În loc. adj., adv. şi în sintagme) Cu ridicata = în cantităţi mari, cu toptanul (toptan), angro; fig. cu grămada, în bloc. Comerciant cu ridicata = angrosist, toptangiu. Comerţ cu ridicata = comerţ cu mărfuri vândute în… …   Dicționar Român

  • trombă — TRÓMBĂ, trombe, s.f. 1. Coloană înaltă de apă de formă conică, ridicată de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu mare iuţeală în jurul ei însăşi. ♦ Vânt în formă de vârtej cu axă verticală sau puţin înclinată şi cu o mare viteză; p …   Dicționar Român

  • estradă — ESTRÁDĂ, estrade, s.f. 1. Platformă (demontabilă) de dimensiuni mici, adesea improvizată, într o sală sau în aer liber, pe care se desfăşoară reprezentaţii artistice. ♢ loc. adj. De estradă = (despre muzică, concerte, spectacole) distractiv, uşor …   Dicționar Român

  • angro — ANGRÓ adv. În cantitate mare; cu ridicata; cu toptanul. Vânzare angro. [Sil. an gro] /<fr. en gros Trimis de siveco, 04.03.2009. Sursa: NODEX  ANGRÓ adv. (Referitor la vânzarea şi cumpărarea mărfurilor; op. î n d e t a l i u) În cantitate… …   Dicționar Român

  • febră — FÉBRĂ s.f. 1. Temperatură ridicată a corpului, care constituie reacţia organismului la un agent infecţios, toxic etc.; temperatură, căldură, arşiţă, fierbinţeală. ♦ (Urmat de determinări arătând felul bolii) Nume dat mai multor boli care se… …   Dicționar Român

  • sus — adv. 1. Într un loc mai ridicat sau mai înalt (decât altul); la înălţime; deasupra. ♢ loc. adj. De sus = a) care este aşezat în partea nordică sau în partea mai ridicată a unui teren; b) care vine sau porneşte de la un organ de conducere; c) care …   Dicționar Român

  • trotuar — TROTUÁR, trotuare, s.n. Porţiune marginală special amenajată din suprafaţa unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulaţiei pietonilor. [pr.: tu ar] – Din fr. trottoir. Trimis de dante, 01.07.2004. Sursa: DEX 98  trotuár… …   Dicționar Român

  • concentrat — CONCENTRÁT1, concentrate, s.n. 1. Produs bogat în minerale utile, obţinut prin concentrare (3). 2. Produs alimentar caracterizat prin volum mic şi printr un procent mare de substanţe hrănitoare, care poate fi consumat după ce, în prealabil, a… …   Dicționar Român

  • căldură — CĂLDURĂ, călduri, s.f. 1. Starea sau gradul de încălzire a unui corp; faptul că un corp posedă o anumită temperatură; senzaţie produsă de corpurile calde; temperatură ridicată. 2. (fiz.) Mărime scalară prin care se exprimă transferul de energie… …   Dicționar Român

  • exponent — EXPONÉNT, Ă, exponenţi, te, subst. 1. s.m. şi f. Persoană sau grup social care reprezintă şi apără o idee, un curent etc.; reprezentant. 2. s.m. (mat.) Semn în cifre sau în litere scris sus, cu caractere mai mici, la dreapta unui număr sau a unei …   Dicționar Român